O vei revedea...
Ai revăzut-o într-o zi, era la câţiva paşi distanţa, dar nu îţi venea a crede ceea ce vezi. - ,, O fi ea? Nu, nu cred…,, Totuşi te apropiai, inconştient, de aceea figură, cu paşi nesiguri, retrăind momentul în care ai lăsat-o să plece. O faţă palidă, crispată şi îndurerată, doi ochi de un albastru senin, care întrebau insistent: ,, de ce,,? 20 de secunde, atît i-a luat pentru a-ţi lăsa un gust amar al amintirii ei şi o duzină de remuşcări, 20 de secunde şi doi ochi întrebători. Printre atîţia oameni grăbiţi, totuşi te-a remarcat, te privea, era ea. A văzut că te apropii, s-a oprit, te aştepta, nu a fugit aşa cum credeai, nici nu s-a ferit să nu-ti zîmbească, aşa cum sperai. Mut te uitai la ea. Era frumoasă, era vie, strălucea. - ,, Bună, ce mai faci? ,, -,, Eu, ăăă, sunt ok. Tu? ,, -,, Păi nu se vede?,, şi iar acel zâmbet, acel criminal de orgolii, îi apăru. Ardea în tine nebuna dorinţ ă de a o ridica în braţe, de a vă pierde în îmbrăţişări ş...