Cu inima frântă
Mai ții minte dimineața în care mi-ai zis că nu ne vom despărți
niciodată?
De ce, atunci, nu mi-ai șoptit că nu vrei să
afli nimic despre trecutul meu, că nu ne poți iubi pe amândouă, eu cea de acum
și eu cea de ieri? De ce nu ai strigăt răspicat că trebuie să mă pierd de mine
ca să ne ducem promisiunea la sfârșit?
Știi că dacă îmi spuneai toate astea eram mai
pregatită pentru cădearea cortinei?
Dar, te iert azi, te iert pentru că nu știi ce
nu ai făcut, mă iert pe mine pentru că ți-am crezut orice cuvânt, pentru că
te-am văzut cum tu nu te vezi și nici nu o vei face. Te iert pentru
neîncrederea oarbă oferită și pentru căldura brațelor tale, tot te iert. Pentru
ziua în care o să te caut în orice om, mă iert, iar pentru ziua în care o să
vrei să mă cauți și nu o vei face...cu inima frântă, tot te iert.
Cu drag, a ta, vinovată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu