Uneori...

  Uneori vrem, cu disperare, să fim fericiţi astăzi, uitând de ziua de mâine, uneori vrem să vedem fericirea în lucruri simple, dar suntem prea trişti pentru a o face.

  Uneori vrem atât de mult să iubim, încât ne minţim că o facem, uneori vrem atât de mult să primim iubire, încât ajungem să o cerşim, umilitor, cuiva. 

  Uneori vrem să fim naturali, dar străduindu-ne prea mult ajungem să fim ridicoli, uneori vrem să fim amabili, dar ajungem să fim ipocriţi.

  Uneori vrem să fim prea sinceri, dar ne trezim minţind frumos, uneori vrem să fim fideli, dar ajungem să ne înşelăm pe noi înşine.

  Uneori vrem prea mult, dar facem prea puţin, uneori cerem prea mult, dar merităm atât de puţin.

  Uneori ne dorim să plângem, dar zâmbim fals, uneori ne dorim să zâmbim lumii, dar plângem sincer. Uneori vrem să ne înfruntăm problemele, dar ajungem să le ignorăm. Uneori suntem laşi, dar ne credem puternici.

  Uneori vrem să iertăm, dar suntem prea orgolioşi pentru a o face, uneori vrem să spunem cuvinte frumoase unui prieten, dar suntem prea mândri, uneori vrem să ne sunăm un părinte, dar alegem să fim prea ocupaţi în acea zi.   

  Uneori vrem să privim cerul, dar mergem cu privirea în pământ. 

  Uneori avem dorinţa aburdă de a arăta lumii că trăim frumos, încât doar ne prefacem că o facem. Uneori vrem să ne trăim viaţa noastră, dar ne trezim că o trăim pe a lor, uneori vrem să fim Noi, dar realizăm că suntem Ei, restul, cei din jurul nostru. 

....

  Uneori... suntem marionete, nu Oameni.

L.B.