Tu, Inspiră-mă!

  Nu îţi mai apar în vise, nu pentru că nu te mai gândeşti la mine, dar pentru că persoanei tale îi e prea greu să accepte vigoarea şi demnitatea cu care se dezvoltă personalitatea mea, zilnic. Nu mai vrei să mă auzi, nu pentru că îţi răsună zgomotos vocea mea în timpane, dar pentru că nu mai ai puterea de a mă confrunta. Nu mai vrei să mă vezi, nu pentru că nu le-aş mai oferi ochilor tăi plăcere, dar pentru că te ascunzi de tentaţiile irezistibile. Nu mă mai vrei nopţile, nu pentru că corpul meu a devenit plictisitor, dar pentru ca asta te minţi de zeci de nopţi încoace. Nu mai vrei să-ţi bei cafeaua cu mine, nu pentru că alături de mine ar avea un gust de două ori mai amar, dar pentru că alături de mine neomenesc începe ziua, iar asta te depăşeşte. Nu mă mai vrei, nu pentru că nu mă placi, dar pentru că bărbatul din tine nu face faţă femeiei pe care o întruchipez. ***   Nu mă mai ai, nu pentru că nu mă iubeşti, dar pentru că nu mă meriţi. L.B.

   Nu m-ai pierdut azi şi nici ieri, şi nici mâine nu o vei face.    M-ai pierdut în luna în care copacii se desparţeau de frunze, în noaptea în care te-ai prefăcut a uita să-mi zici că sunt cea mai frumoasa, m-ai piedut în luna geroasă, în amiaza zilei în care nu ai venit să mă încălzeşti, m-ai pierdut în luna în care încă nu înfloriseră cireşii, în ceasul în care telefonul meu nu ţi-a mai anunţat matinalul mesaj. M-ai tot pierdut de atunci, constant şi, neconstant, mă tot recuperai, mă recuperezi încă... Încă ducem o luptă nesfârşită, azi pierzi tu, mâine pierd eu, eu pierd timpul, timpul pe care ţi-l mai acord.    A venit în calendar soarele, a venit lumina, a venit timpul flagului alb... a venit timpul să ne pierdem, eu de tine, tu de mine... L.B.

  Ştiu că ţi se luminează ziua când mă auzi zicându-ţi ,,te iubesc,, ştiu că eşti încântat de libertatea pe care nu ţi-o limitez şi că mă iubeşti pentru asta.    Dar daca mi-ai şti adevăratele intenţii, ascunsele mele dorinte, m-ai mai iubi?    Daca ai şti ce-mi poate coace mintea, cred că ai fugi… dacă ai şti ca te-aş ţine non-stop lângă mine, că aş vrea  să-ţi reprim orice hobby care nu mă vizează, că aş fugi în lume cu tine, lăsând orice amintire în urmă, că de aş avea puterea de a-ţi şterge trecutul din memorie , nu aş ezita, dacă ai şti că libertatea pe care ţi-o ofer nu o fac din dorinţa şi nici din iubire, dar din frica de a nu te pierde, m-ai mai iubi?   M-ai mai iubi dacă ai putea să cântăreşti iubirea ce ţi-o port şi ai înţelege că e peste limita omenească?   M-ai mai iubi dacă dragostea ce o scriu acum pe hârtie aş scri-o în patul istovit şi pe cearşaful şifonat, în târziile dimineţi şi în cafeaua deja răcită, m-ai mai iubi dacă aş retranscrie rândurile în nopţile noa

  Cât îţi ia să fii fericită? Nu e ca şi cum te-ai pregăti intens pentru o petrecere şi abia  după 10 priviri aruncate în oglindă vei fi mulţumită de alegerea făcută, nu e ca şi cum ţi-ar lua o veşnicie să te obişnuieşti cu ideea de fericire sau cu ideea că o meriţi. Că stai mai tot timpul cu faţa crispată e din cauza ta şi nicidecum a destinului care, presupui tu, nu te-ar vrea fericită, dacă laşi amintirile să te sece, poate ar cam fi timpul să le pui la uscat, am auzit că s-au înmuiat de la atâtea lacrimi, dacă gândeşti mai mult decât negativ, schimbă-ţi playlistul, ieşi la o plimbare şi nu te mai învinovăţi.   Cât îţi ia să fii fericită? Îţi ia o secundă, un minut, o oră, în dependenţă de cât de deschisă eşti schimbării. Detaşează-te pentru o clipă de el, de ei, de ea şi spune-ţi că eşti mulţumită, mulţumită de tine, întoarce-ţi privirea pentru un moment de la trecut şi mulţumeşte-i zilei de azi, aruncă un ochi în cea mai apropiată sticlă şi, zâmbind, priveşte-te ca pe omul care