Tu, Inspiră-mă!

     Nefăcând nimic, mă trezesc că mă gândesc la infimele motive pentru care m-am îndrăgostit prosteşte de tine.                                                                               ***      Îmbrăţişări sufleteşti? De unde!? Tu nu mi-ai îmbrăţişat trupul cu căldură niciodată, să nu mai vorbim de suflet. Stana de piatră sau gheaţă ai fost? Nu ştiu, alege tu, ce îţi convine, ce te face să te simţi mai bărbat, pentru mine e deja prea târziu.                                                                               ***      Aminteşte-mi, te rog, poate sunt eu zăpăcită, dar de cate ori m-ai alintat, mi-ai ascultat gândurile nespuse şi te-ai străduit să rezonezi cu sentimentele mele? Mi-am amintit, niciodată.                                                                               ***      Pe cât de puţin ne-am văzut, pe atât de mult te-am iubit. Nu ştiu de ce, e unul din cazurile în care îţi zici: ,, eşti o fraiera, el nu ţi-a oferit nimic,, dar totuşi continui să

      Iubite scump, bună dimineața! Ce faci? Cafeaua în dimineața asta a avut cine să ți-o toarne în ceașcă? Sper că nu, pentru că vreau să mă citești singur și neîndrăgostit.       Dar mă citești? ***       În gânduri, în iluzii și în imaginile din care îți proiectezi viitorul sigur mă citești, dar oare îți imaginezi că am ochi mari și albaștri? Că am mâinile micuțe și flămânde de a ta piele, îți imaginezi? Oare știi că am strâns atâta iubire în mine încât te voi sufoca? Că am atâtea cuvinte nespuse și păstrate doar pentru tine, omul vieții mele, știi? Și să mai știi ceva, vreau să fiu mama celor doi copilași ai tăi, da, vreau! ***        Dar...mai întârzii mult, iubite? De ce întârzii? Eu? Eu te astept oricât, dar mi se cam scurge timpul și teama mi-e că în ziua în care ne vom vedea nu te voi recunoaște sau că voi fi deja secată de emoții de la atâtea dezamăgiri și trădări și nu îmi voi putea împlini promisiunile ce ți le fac în fiecare miez de noapte. ***        Iubite,

I’ve lost the love of my life…long time ago      Prea mult scrum pe taste, prea multe sentimente netraite pe deplin, prea multe intrebari complexe. Orice femeie suferinda va incerca sa il caute in altii, dar nu-l va gasi, pentru ca nu traim decat o data acele clipe dupa care vom tanji multi ani de acum incolo, pentru ca nu suntem atat de norocosi precum ne credem si pentru ca iubirea nu o gasesti in fiecare. Judecam barbatii care nu au reusit sa ne dea peste cap, dar nu ne dam seama ca asta fac si ei, nu constientizam ca si el e in cautare de cineva care il va vindeca de neimplinirea visurilor soptite intr-un miez de noapte cu o alta ea.       Stiu, cu totii vrem sa mergem mai departe, cu totii ne imaginam ca intr-o zi vom avea pe cineva care ne va intampina cu zambetul pe buze dupa o zi plina, dar cu totii ne impotrivim sa ne eliberam de regrete si superficialitati. Ar fi mai simplu daca am imbratisa dezamagirea si ne-am bucura de ideea ca intr-o zi am gasit adevarata i