Tu, Inspiră-mă!

   Îl priveam cu stupoare, cu neliniște, cu ură, cu adorare...mă privea absent. I-am luat fața în mâini, iar ochii au întrebat ceea ce gura nu a avut curaj:,, de ce,, ? ,,cand,,? ,,  dar m-ai uitat,,?    M-ai ții minte seara în care ți-am jurat iubire...? Dar minutul în care mi-ai zis că mă vrei doar pentru tine? De dimineața în care ți-am destăinuit dorul îți amintești? Sau de orele în care m-ai alungat din minte și din suflet?   Eu îmi amintesc, eu nu Te pot uita sau nu vreau să Te uit, oops, să uit..ce mi-ai făcut, ce mi-ai zis, cum m-ai trădat, ca după să mă dai uitări.    Mi-ai cerut să las totul pentru tine, m-ai certat și ignorat pentru ca nu am făcut-o..dar întreabă-te...mi-ai dat ocazia să o fac? Nu mi-ai dat nici timp, nici motive, nici șanse să te am, să te văd dincolo de perfecțiunea cuvintelor tale...nu ți-ai dat șanse să mă ai, să mă descoperi, să mă iubești.   Azi vreau să retrăiești prin privirea mea, sinceră, tot ce am trăit eu infinte zile, dureroase zile...fără răspu

   Dacă prind viaţă odată cu primul tău gând de dimineaţă, dacă prinzi aripi atunci când îţi aminteşti zâmbetul meu, dacă mirosul pielii mele păstrat pe cămaşa ta te linişteşte, iar amintirea atingerii mele încă îţi dă fiori, dacă adormi îmbrăţisând perna pe care capul mi l-am aşezat, dacă simţi nevoia să-mi povesteşti succesele reuşite azi, dacă eşti nerăbdător să-mi împărtăşeşti grozăviile trăite azi, dacă tânjeşti după alinările mele, dacă medicament ţi-i sărutul meu şi dacă frigul nu-l mai simţi alături de mine atunci.... *** ...respiră-mă şi lasă-mă să te respir....intră-mi sub piele şi lasă-mă să-ţi intru sub piele. L.B.

    Urăsc articolele în care se presupune că cineva te poate învăţa cum să eviţi să fii înşelat sau, cel puţin, te învaţă cum ar trebui să te comporţi ca să nu fii bătaia de joc a cuiva. Nu există specialişti în aşa ceva, nu există oameni care să garanteze pentru un bărbat fidel sau pentru o femeie care nu schimbă direcţia.     Se înşeală din diverse motive, din motive personale, necunoscute altora. Înşeli pentru că vrei, pentru că asta alegi, pentru că îţi face plăcere. Nu înşeli din cauza neatenţiei celuilalt sau din cauza nopţii nefierbinţi care aţi avut-o într-o seară de octombrie...     Eşti înselată din cauza unei dorinţe puerile a celui care ar fi trebuit să te iubească o viaţă, nu pentru că nu eşti îndeajuns de bună pentru el. Este un fapt lipsit de respect să te consideri uscată, prăfuita şi veche pentru că, într-o dimineaţă, el s-a trezit în patul altcuiva ... Este  problema lui că nu şi-a respectat alegerea şi acele câteva promisiuni, este problema sa ca nu s-a respectat p

   Nu am respectat pe nimeni, niciodată, mai mult decât pe femeia tristă, istovită, dezamagită şi lovită din mine, dar care s-a ridicat mereu cu un zâmbet.   Nu am ascultat pe nimeni, niciodată, mai atent decât pe ale mele disperate strigăte interioare.   Nu am încurajat pe nimeni, niciodată, mai convingător decât pe copila copleşită care mă urmăreşte non-stop.   Nu m-am confensat nimănui, niciodată, mai sincer decât păsării Pheonix din mine, care renaşte de fiecare dată mai ambiţioasă.   Nu m-am justificat nimănui, niciodată, aşa cum mă justific în faţa jusţiarului eu, care ştie să mustre şi să fie implacabil de multe ori, dar care e singurul în măsură să o facă.   Nu am iubit pe nimeni, niciodată, mai mult decât mă iubesc pe mine, pentru că cred, în primul rând, în forţa din mine şi după în puterea bărbatului lângă care adorm... şi nici nu o voi face. L.B.

   Ştiai că vrea să fie lângă tine, dar nu ştiai de ce. Ştiai că cuvintele ce i le auzi sunt peste pragul normal de dulcegării, dar nu ştiai dacă sunt trăite de el. Ştiai că faptele lui nu sunt ceea ce visezi, dar nu ştiai de ce le treci cu privirea. Ştiai cupluri fericite, dar ştiai să te amăgeşti că o să fiţi şi voi la fel, mâine. Ştiai când auzi o minciună, dar era mai uşor să zici că ceea ce ştii tu- e o minciună. Ştiai că îţi spune doar ce vrei să auzi, dar oare poţi blestema handicapul inimii?    Azi ştii că vrei dragoste, dar nu ştii ce faci lângă el. Ştii că ţi-e somn, dar nu ştii de ce trebuie să adormi lângă el. Ştii că vrei să miroşi a parfum puternic de bărbat, dar nu ştii de ce trebuie să suporţi mirosul de băiat de alături. Ştii că vrei să te dezbraci de el şi ştii şi ce haine noi vei avea, mâine, pe tine.    Hârtia de langă lampă ţi-e părtinitoare în această albă noapte, mâine dimineaţă ea va fi ceea care îl va înfrunta, ea şi cele câteva cuvinte scrise de o mână grabi

  Să te naşti femeie e noroc, să creşti o adevărată Femeie e muncă, dorinţă, dăruire, e artă.   Cum văd eu aceea femeie? O văd fericită, indiferent că e singură, măritată, cu copii sau fără. O femeie a cărei fericire depinde de altcineva, nu a crescut, ci a stagnat la frageda vârstă în care aveam nevoie de braţele mamei pentru a ne ţine pe picioare. E grav când faci din cei din jur piloni ai fericiri tale şi când ei pleacă tu rămâi întinsă, pe podeaua rece a camerei, neputând să te mai ridici. Nimeni nu te va lua de mâna şi mergând cu tine îţi va spune : ,, uite, am ajuns la casa fericirii,, nimeni, nici bărbatul care te iubeşte, nici prietena care te susţine, doar eul din tine. Fericirea e aşa o chestie ciudată, vine doar atunci când începi să crezi în tine, să înţelegi că o meriţi şi că o poţi menţine ,,vie,,. De asta nu toate femeile sunt fericite, pentru că unele încă nu au crescut, unele au crescut doar în ani, iar unele sunt temătoare sau dependente, dar fericirea, nu vine decât

  Când îţi spunea că te iubeşte de 3 ori pe zi erai fericită? Erai, în ciuda celor câteva sute de km distanţa, în pofida săruturilor trimise prin skype şi în ciuda celor care susţineau că nu există dragoste la distanţă. Era acolo cu tine, oricând, oricum, te iubea virtual, dar te iubea curat. Când îţi spunea că te iubeşte o dată pe zi, erai fericită? Erai, pentru că era un ,,te iubesc,, sincer şi matur, pentru că nimic nu adia a depărtare, a răceala. Când alături de tine, trup lângă trup şi mână în mână îţi spunea o dată în săptamână, ,,te iubesc,, erai fericită sau te întrebai ce e adevărata distanţă, km dintre trupuri sau km dintre suflete? Toţi acei km se spulberă când iubirea e sinceră şi puternică, dar se triplează când nimic din toate astea nu mai contează, pentru că acolo unde este iubire adevărată, timpul şi spaţiul capătă noi valori, timpul nu se mai măsoară în ore, minute, secunde, ci de când ai plecat şi până când ai venit, iar când nu este iubire timpul şi spaţiul sunt doar

  Ia-ţi vacanţă de la grijile casnice, de la probleme de la servici şi de la rutina zilnică, dar nu îţi lua niciodată vacanţă de la a fi o Doamnă!   Eleganţa şi etica ta nu trebuie să ştie de zile de odihnă, poartă-ţi rangul cu demnitate, în fiecare secundă, oricât de imposibil ar părea uneori.   Nevoia ta de respect, atenţie şi intelectualitate să nu se complace cu o doză minimă primită.   Gândurile pozitive să nu-ţi plece în vacanţe, nici iarna şi nici vara, iar planurile de viitor să-ţi reziste arşiţei nebune din zilele de vară, dar şi crivăţului din iarnă.   Fugi în lume, călătoreşte, întâlneşte oameni noi, dar fă asta singură, fără un gram de trecut în tine. Ajută un bătrân, zâmbeşte unui străin şi iubeşte turistul de pe aceiaşi plajă, fără vreo amintire pătată în ochii tăi.   Atunci când femeia din tine va decide că nu  mai are nevoie de vacanţe, porneşte alarma feminităţii şi nu o mai stinge niciodată. L.B.

  Nu îţi mai apar în vise, nu pentru că nu te mai gândeşti la mine, dar pentru că persoanei tale îi e prea greu să accepte vigoarea şi demnitatea cu care se dezvoltă personalitatea mea, zilnic. Nu mai vrei să mă auzi, nu pentru că îţi răsună zgomotos vocea mea în timpane, dar pentru că nu mai ai puterea de a mă confrunta. Nu mai vrei să mă vezi, nu pentru că nu le-aş mai oferi ochilor tăi plăcere, dar pentru că te ascunzi de tentaţiile irezistibile. Nu mă mai vrei nopţile, nu pentru că corpul meu a devenit plictisitor, dar pentru ca asta te minţi de zeci de nopţi încoace. Nu mai vrei să-ţi bei cafeaua cu mine, nu pentru că alături de mine ar avea un gust de două ori mai amar, dar pentru că alături de mine neomenesc începe ziua, iar asta te depăşeşte. Nu mă mai vrei, nu pentru că nu mă placi, dar pentru că bărbatul din tine nu face faţă femeiei pe care o întruchipez. ***   Nu mă mai ai, nu pentru că nu mă iubeşti, dar pentru că nu mă meriţi. L.B.

   Nu m-ai pierdut azi şi nici ieri, şi nici mâine nu o vei face.    M-ai pierdut în luna în care copacii se desparţeau de frunze, în noaptea în care te-ai prefăcut a uita să-mi zici că sunt cea mai frumoasa, m-ai piedut în luna geroasă, în amiaza zilei în care nu ai venit să mă încălzeşti, m-ai pierdut în luna în care încă nu înfloriseră cireşii, în ceasul în care telefonul meu nu ţi-a mai anunţat matinalul mesaj. M-ai tot pierdut de atunci, constant şi, neconstant, mă tot recuperai, mă recuperezi încă... Încă ducem o luptă nesfârşită, azi pierzi tu, mâine pierd eu, eu pierd timpul, timpul pe care ţi-l mai acord.    A venit în calendar soarele, a venit lumina, a venit timpul flagului alb... a venit timpul să ne pierdem, eu de tine, tu de mine... L.B.

  Ştiu că ţi se luminează ziua când mă auzi zicându-ţi ,,te iubesc,, ştiu că eşti încântat de libertatea pe care nu ţi-o limitez şi că mă iubeşti pentru asta.    Dar daca mi-ai şti adevăratele intenţii, ascunsele mele dorinte, m-ai mai iubi?    Daca ai şti ce-mi poate coace mintea, cred că ai fugi… dacă ai şti ca te-aş ţine non-stop lângă mine, că aş vrea  să-ţi reprim orice hobby care nu mă vizează, că aş fugi în lume cu tine, lăsând orice amintire în urmă, că de aş avea puterea de a-ţi şterge trecutul din memorie , nu aş ezita, dacă ai şti că libertatea pe care ţi-o ofer nu o fac din dorinţa şi nici din iubire, dar din frica de a nu te pierde, m-ai mai iubi?   M-ai mai iubi dacă ai putea să cântăreşti iubirea ce ţi-o port şi ai înţelege că e peste limita omenească?   M-ai mai iubi dacă dragostea ce o scriu acum pe hârtie aş scri-o în patul istovit şi pe cearşaful şifonat, în târziile dimineţi şi în cafeaua deja răcită, m-ai mai iubi dacă aş retranscrie rândurile în nopţile noa

  Cât îţi ia să fii fericită? Nu e ca şi cum te-ai pregăti intens pentru o petrecere şi abia  după 10 priviri aruncate în oglindă vei fi mulţumită de alegerea făcută, nu e ca şi cum ţi-ar lua o veşnicie să te obişnuieşti cu ideea de fericire sau cu ideea că o meriţi. Că stai mai tot timpul cu faţa crispată e din cauza ta şi nicidecum a destinului care, presupui tu, nu te-ar vrea fericită, dacă laşi amintirile să te sece, poate ar cam fi timpul să le pui la uscat, am auzit că s-au înmuiat de la atâtea lacrimi, dacă gândeşti mai mult decât negativ, schimbă-ţi playlistul, ieşi la o plimbare şi nu te mai învinovăţi.   Cât îţi ia să fii fericită? Îţi ia o secundă, un minut, o oră, în dependenţă de cât de deschisă eşti schimbării. Detaşează-te pentru o clipă de el, de ei, de ea şi spune-ţi că eşti mulţumită, mulţumită de tine, întoarce-ţi privirea pentru un moment de la trecut şi mulţumeşte-i zilei de azi, aruncă un ochi în cea mai apropiată sticlă şi, zâmbind, priveşte-te ca pe omul care

   Cine ne-a creat a fost destul de dur cu noi, ăştia pământenii. Nu ştiu cum am fost categorizaţi şi aruncaţi în societate, cum ne-am separat în vulnerabili, mediocri şi bogaţi, cum într-un popor poate să existe atâta mizerie, ură, nerespect şi dispreţ. Cum se poate să trăim într-o societate în care un baieţel de 8 ani ne ,,vinde,, în stradă cărţi, pentru a-i putea duce bunicei o bucată de pâine, în timp ce un businessman se răsfaţă pe una din luxoasele plaje ale Dubaiului!? De ce acel micuţ nu are ce mânca, nu are ce să îmbrace, iar celor care au prea mult nu le pasă!?    Cine ne-a creat a fost foarte dur cu noi, ăştia pământenii. Pe cei bogaţi i-a pedepsit să-şi trăiască zilele doar pentru ei, iî timp ce sunt mereu în goana după bani, nedorind să conştientizeze viaţa sărăcăcioasă a acelui micuţ, pe cei săraci i-a silit să conştientizeze viaţa de lux a celor bogaţi şi i-a pedepsit să rămână la gradul de cunoaştere, fără să poată gusta din ea, iar pe cei mediocri i-a lăsat să zacă î

   E noaptea în care inima te strigă... te strigă atât de tare, încât ecoul sparge întunericul dintre cei patru pereţi. E noaptea în care ultimele ore au trecut purtându-mă ca pe o năluca dintr-un colţ în altul, cu ochii injectaţi de amintiri. E noaptea în care remuşcările nu-mi lasă corpul istovit să se odihnească, iar regretele inimii au învins raţiunea. E noaptea în care am o nevoie acută de pieptul căruia aparţin, de mana care nu doar ma atingea, dar  mă şi vindeca, de respiraţia care mă ţinea în viaţă, de sărutul care mă hrănea. E noaptea în care dorul e crâncen, e implacabil, e condamnant la nebunie. E noaptea în care cămaşa uitată în dulap aduce frig polar în tot ceea ce însemn eu. E noaptea în care toată lumea a rămas fără suflare pentru a mă părăsi, pentru a mă lasă să-l admir pe acel pierdut tu. E noaptea în care negrul de dincolo de geam pare alb pe lânga cel din conştiinţă.    E noaptea în care îngenunchez în faţa amintirii tale şi te implor... te implor, figură fantomatic

  Ştii ce simt? Simt mirosul războiul dintre orgolii. Orgoliu meu, orgoliu lui… al tău. Avem în noi atâta vanitate, o vanitatea augustă, în faţa căreia ar trebui să facem plecăciuni, pentru că a ajuns să fie regina lumii.   Am ajuns să fim orgolioşi în relaţia cu cea mai bună prietenă, în relaţia cu părinţi. Ne arătăm orgoliu până şi în faţa omului ce trece pe lângă noi. Dar cel mai trist, am lăsat orgoliu să se perinde prin iubire. Astăzi nu mai iubim doar cu inima, iubim cu egoul. Astăzi nu mai laşi iubirea să-ţi curgă prin vene, din orgoliu, din nedorinţa de a nu o face doar tu dintre voi doi, din frica de a nu suferi. Dar oare iubirea nu e în sinea sa suferinţă? Nu e iubirea un dulce chin, un dor nesfârşit, o aşteptare grea? Sute de gânduri distrugătoare e iubire, zeci de nopţi nedormite, multe dezamăgiri şi multe lacrimi. Ştim asta, cu toţii, dar totuşi ne ferim să credem în celălalt, ne ferim să ne destăinuim unul celuilalt, pentru a ne înţelege reciproc. Nu mai vrem să ne auzi

  Uneori vrem, cu disperare, să fim fericiţi astăzi, uitând de ziua de mâine, uneori vrem să vedem fericirea în lucruri simple, dar suntem prea trişti pentru a o face.   Uneori vrem atât de mult să iubim, încât ne minţim că o facem, uneori vrem atât de mult să primim iubire, încât ajungem să o cerşim, umilitor, cuiva.    Uneori vrem să fim naturali, dar străduindu-ne prea mult ajungem să fim ridicoli, uneori vrem să fim amabili, dar ajungem să fim ipocriţi.   Uneori vrem să fim prea sinceri, dar ne trezim minţind frumos, uneori vrem să fim fideli, dar ajungem să ne înşelăm pe noi înşine .   Uneori vrem prea mult, dar facem prea puţin, uneori cerem prea mult, dar merităm atât de puţin.   Uneori ne dorim să plângem, dar zâmbim fals, uneori ne dorim să zâmbim lumii, dar plângem sincer. Uneori vrem să ne înfruntăm problemele, dar ajungem să le ignorăm. Uneori suntem laşi, dar ne credem puternici.   Uneori vrem să iertăm, dar suntem prea orgolioşi pentru a o face, uneori vrem s

    Astăzi când ai răbdare, mulţumeşte-mi pentru toate nopţile albe pline de certuri, pentru maturitatea pe care o ai acum, mulţumeşte nopţilor nedormite, pe care ţi le-am dăruit, gândindu-te la vorbele aruncate unul celuilalt, la nervi. Pentru calmul prin care aduci liniştea între tine şi ea, mulţumeşte-mi pentru sutele de ţipete. Pentru nerăbdarea cu care te grăbeşti spre ea, mulţumeşte-mi pentru orele în care nu ne vorbeam. Pentru aprecierea fiecărui minut alături de ea, mulţumeşte-mi pentru nevoia imensă ce o aveam de tine, pentru orele voastre de răsfăţ, mulţumeşte-i copilei din mine, pentru îndemânarea de a o asculta, mulţumeşte-mi pentru acele 24/24 de ore alături de mine. Pentru atingerile fireşti care o liniştesc, mulţumeşte-mi pentru lacrimile văzute în ochii mei. Pentru floarea pe care i-o cumperi într-un miez de noapte, mulţumeşte-mi pentru zecile de reproşuri. Pentru ochii îndrăgostiţi care te privesc acum, mulţumeşte-mi pentru că te-am făcut să iubeşti. ....    Pentr

   Ai revăzut-o într-o zi, era la câţiva paşi distanţa, dar nu îţi venea a crede ceea ce vezi. - ,, O fi ea? Nu, nu cred…,, Totuşi te apropiai, inconştient, de aceea figură, cu paşi nesiguri, retrăind momentul în care ai lăsat-o să plece.    O faţă palidă, crispată şi îndurerată, doi ochi de un albastru senin, care întrebau insistent: ,, de ce,,? 20 de secunde, atît i-a luat pentru a-ţi lăsa un gust amar al amintirii ei şi o duzină de remuşcări, 20 de secunde şi doi ochi întrebători.   Printre atîţia oameni grăbiţi, totuşi te-a remarcat, te privea, era ea. A văzut că te apropii, s-a oprit, te aştepta, nu a fugit aşa cum credeai, nici nu s-a ferit să nu-ti zîmbească, aşa cum sperai. Mut te uitai la ea. Era frumoasă, era vie, strălucea. - ,, Bună, ce mai faci? ,, -,, Eu, ăăă, sunt ok. Tu? ,, -,, Păi nu se vede?,, şi iar acel zâmbet, acel criminal de orgolii, îi apăru. Ardea în tine nebuna dorinţ ă de a o ridica în braţe, de a vă pierde în îmbrăţişări şi săruturi pătimaşe, de

  De câte ori ai întîlnit persoane a căror ochi simţeai că te văd altfel, a căror buze simţeai că te sărută imaginar şi a căror braţe îţi strigau asurzitor: ,, Vino aici!" ? De cîte ori ai văzut oameni pe care îi dezbrăcai de orice inhibiţie, de orice urmă de aroganţă, rămînd puri şi frumoşi în faţa ta, fiind oamenii pe care i-ai fi dorit alături oricînd? De cîte ori te-ai iubit din priviri cu un El , într-o cafenea?  De câte ori te-ai îndrăgostit dintr-o privire şi de câte ori ai fi fugit în lume cu El? De câte ori ai vrut să-ţi ucizi orgoliu şi să faci un pas spre El?   De câte ori ai vrut să-ţi părăseşti iubitul doar pentru o senină privire aruncată într-o staţie de autobuz? De câte ori nu ai mai avut chef să-i găteşti soţului, gândindu-te la florea pe care ţi-a dăruit-o într-o dimineaţă colegul de serviciu? De câte ori te-ai lăsat orbită de aparenţe, de câte ori ţi-ai mascat zâmbetul înainte de a intra în casă? De câte ori ai fost la un pas ca naivitatea să-ţi distrugă fe

  Exceptând femeile imature şi cu un grad redus de capacităţi intelectuale, cele care îşi lasă toată viaţa în mâinile unui bărbat, după care aleargă cu disperare, jucând rolul unui target uşor de obţinut şi, exceptând acele victime patetice ale căror iubire se măsoară în monezi de aur, dat fiind faptul ca ai lor ,,iubiţi,, se reîntorc la ele, doar când au ei chef şi doar când au nevoie să-şi satisfacă instinctele animalice , cred că restul femeilor care-şi doresc alături un bărbat puternic, pregătit fizic şi intelectual de lovitura de graţie a vieţii, capabil s-o alinte destul de des, pentru ai reaminti şi ai re-re-aminti cât e ea de specială şi iubibilă, sunt la rândul lor Femei puternice, femei care sunt mereu cu un pas înainte, femei pe care nu le doboară o problemă apărută în următoarele  5 minute, femei mature .   Da, acestea care-şi doresc un bărbat cel puţin la fel de influent şi impozant ca ele, nu sunt fete uşoare, sunt Femei care ştiu să ceară de la ele, de la viaţă şi de

   Firimituri imi era sufletul, bucati mici care abia mai rezistau sub tona de disperare, chin si agonie. Trupul muriband, adesea plimbat era, pe aceleasi sterpe cai, alese de doi ochi negri, ochi ai nimanui.   Cand ma trezii, vazui in fata-mi o casa necunoscuta, oameni cu fete zambitoare. Inima? Da, inima, unica luptatoare, din acest amalgam de celule, care inca nu s-a dat batuta, in aceea zi, dupa a-33-a zi de prizoniera intr-un abator de sentimente, a schimbat traseul trupului muriband. Lumea misuna pe langa mine zguduitor de fericita, le simteam vitala respiratie, le auzeam vocile satisfacute,  pe cand eu, eu nu eram ca ei... Poate as fi schimbat drumul inimii, intorcandu-ma acasa, daca nu era privirea.   Privirea lui m-a doborat de zeci de ori si m-a ridicat de sute de ori, in aceleasi timp. Fugiram cu fiinta departe, cu gandurile si mai departe, doar corpul, muribandul, a stat pe loc si  ochii, goii ochi au incep sa sclipeasca. Viata, asta simteam. El era putere, energie si n

  Nu vreau nimic altceva decat un Barbat care ar putea fi numit - Barbatul dintr-o alta lume.   Vreau un barbat, un barbat diferit de voi, astia care credeti ca povestind despre viata voastra palpitanta, plina de chefuri, placeri si femei veti reusi sa claditi o relatie. Vreau barbatul care a inteles ca Femeia e fiinta, nu obiect... ca frumusetea ei depinde si de el, de cate zambete ii pune pe fata, un barbat care demult nu mai e atras doar de frumusetea ei intelectuala, dar, in mare parte, de capacitatile ei intelectuale, un barbat care nu fuge de adevaratele relatii, inlocuindu-le cu scurte momente de placere carnala, prin zeci de paturi anonime, un barbat care stie ca va fi implinit atunci cand va avea alaturi Femeia Lui , care il va motiva si perfectiona.   Vreau un barbat care sa ma  implineasca, sa-mi vorbeasca frumos si sincer, care sa fie constient ca femeia iubeste cuvintele dulci si promisiunile, insa nu e atat de naiva incat sa se multumeasca cu ele, acestea trebuie sa

  Stii de ce ai Tu   nevoie pentru a fi fericit? De un al Tu .   De acel  tu , care ia forma unui  om care te poate inspira zilnic. Iti inspira ganduri euforice, te imbata cu experienta sa de viata si te taraste prin ea pana ajungi sa-l cunosti, sa-l intelegi, sa inveti prin el, pentru ca in final sa ajungi sa-i zambesti multumitor pentru calatorie.   Cand iubesti, te inspiri din zilele alb-negru ale Lui sau ale Ei. Cand urasti, te inspiri din jovialitatea si filantropia surorii, mamei sau prietenei tale. Cand esti pe cale sa cedezi, doza de dulcegarii o iei de pe fata radianta a unui simplu trecator, din povestea de 5 minute a taximetristului, din cantecul care rasuna in playlistul calatorului care-si taxeaza biletul, din acel simplu, dar demn ,,buna dimineata,, al femeiei de serviciu pe care o saluti intr-o dimineata. Toate acestea vin ca o lingurita rasa de zahar intr-o cafea amara.    Noi insine suntem un infinit de inspiratie pentru un El, o Ea, pentru Ei. Ale noastre neascun