O vei revedea...

   Ai revăzut-o într-o zi, era la câţiva paşi distanţa, dar nu îţi venea a crede ceea ce vezi.
- ,, O fi ea? Nu, nu cred…,,
Totuşi te apropiai, inconştient, de aceea figură, cu paşi nesiguri, retrăind momentul în care ai lăsat-o să plece.
   O faţă palidă, crispată şi îndurerată, doi ochi de un albastru senin, care întrebau insistent: ,, de ce,,? 20 de secunde, atît i-a luat pentru a-ţi lăsa un gust amar al amintirii ei şi o duzină de remuşcări, 20 de secunde şi doi ochi întrebători.
  Printre atîţia oameni grăbiţi, totuşi te-a remarcat, te privea, era ea. A văzut că te apropii, s-a oprit, te aştepta, nu a fugit aşa cum credeai, nici nu s-a ferit să nu-ti zîmbească, aşa cum sperai. Mut te uitai la ea. Era frumoasă, era vie, strălucea.
- ,, Bună, ce mai faci? ,,
-,, Eu, ăăă, sunt ok. Tu? ,,

-,, Păi nu se vede?,, şi iar acel zâmbet, acel criminal de orgolii, îi apăru.
Ardea în tine nebuna dorinţă de a o ridica în braţe, de a vă pierde în îmbrăţişări şi săruturi pătimaşe, de a o întreba de ce nu ţi-a mai răspuns niciodată, de ce te-a uitat… de ce?
  Şi-a cerut scuze, era în întârziere. Te-ai uitat în sticla cafenelei de vis-à-vis şi ai văzut o figură rătăcită şi pierdută în timp şi spaţiu, ai simţit vibraţia unui suflet neliniştit şi singur, ai citit privirea îndurerată a celor doi ochi negri, care întrebau în tăcere ,, de ce?,,  Te-ai privit, erai reflecţia Ei de atunci.

  

***

  O vei revedea într-o zi…peste ani şi îţi vei da seama că nu s-a schimbat, are acelaşi zâmbet pentru tine, aceiaşi privire, aceleaşi susţineri. Abia atunci, în aceea zi, vei înţelege de ce o dată cu plecarea ei ţi-ai pierdut energia vitală, ajungând să bântui ca un om rătăcit prin desert, abia in acea secundă vei înţelege ca în bagaje , pe lîngă fericire, iubire şi amintiri, a mai luat cu ea şi focul vieţii tale!!

L.B.