Străin iubit.

     Nefăcând nimic, mă trezesc că mă gândesc la infimele motive pentru care m-am îndrăgostit prosteşte de tine.

                                                                              ***
     Îmbrăţişări sufleteşti? De unde!? Tu nu mi-ai îmbrăţişat trupul cu căldură niciodată, să nu mai vorbim de suflet. Stana de piatră sau gheaţă ai fost? Nu ştiu, alege tu, ce îţi convine, ce te face să te simţi mai bărbat, pentru mine e deja prea târziu.

                                                                              ***
     Aminteşte-mi, te rog, poate sunt eu zăpăcită, dar de cate ori m-ai alintat, mi-ai ascultat gândurile nespuse şi te-ai străduit să rezonezi cu sentimentele mele? Mi-am amintit, niciodată.

                                                                              ***
     Pe cât de puţin ne-am văzut, pe atât de mult te-am iubit. Nu ştiu de ce, e unul din cazurile în care îţi zici: ,, eşti o fraiera, el nu ţi-a oferit nimic,, dar totuşi continui să o faci, pentru că el îţi face inima să tresare într-un fel de mult uitat.

                                                                             ***
     Se presupune că am greşit, altfel poate azi eram infinit mai mult decat suntem acum, poate tu ai fi ajuns sa fii sincer cu mine, poate nu ai fi fost un laş. But, it's just a maybe, a big maybe.

                                                                             ***
     O să simt iubire pentru tine, până în ziua în care o să gasesc omul ce mă va face să mă simt, cel puţin, aşa cum o făceai tu, până atunci, continui să-L caut, iar pe tine să te iubesc din ce în ce mai puţin.

Încă a ta 
L.B.





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubite, să știi...

Caută-l.

Pierde-mă