Un El
Firimituri imi era sufletul, bucati mici care abia mai rezistau sub tona de disperare, chin si agonie. Trupul muriband, adesea plimbat era, pe aceleasi sterpe cai, alese de doi ochi negri, ochi ai nimanui.
Cand ma trezii, vazui in fata-mi o casa necunoscuta, oameni cu fete zambitoare. Inima? Da, inima, unica luptatoare, din acest amalgam de celule, care inca nu s-a dat batuta, in aceea zi, dupa a-33-a zi de prizoniera intr-un abator de sentimente, a schimbat traseul trupului muriband. Lumea misuna pe langa mine zguduitor de fericita, le simteam vitala respiratie, le auzeam vocile satisfacute, pe cand eu, eu nu eram ca ei... Poate as fi schimbat drumul inimii, intorcandu-ma acasa, daca nu era privirea.
Cand ma trezii, vazui in fata-mi o casa necunoscuta, oameni cu fete zambitoare. Inima? Da, inima, unica luptatoare, din acest amalgam de celule, care inca nu s-a dat batuta, in aceea zi, dupa a-33-a zi de prizoniera intr-un abator de sentimente, a schimbat traseul trupului muriband. Lumea misuna pe langa mine zguduitor de fericita, le simteam vitala respiratie, le auzeam vocile satisfacute, pe cand eu, eu nu eram ca ei... Poate as fi schimbat drumul inimii, intorcandu-ma acasa, daca nu era privirea.
Privirea lui m-a doborat de zeci de ori si m-a ridicat de sute de ori, in aceleasi timp. Fugiram cu fiinta departe, cu gandurile si mai departe, doar corpul, muribandul, a stat pe loc si ochii, goii ochi au incep sa sclipeasca. Viata, asta simteam. El era putere, energie si nebunie.
El m-a apucat, m-a ridicat din negrul meu abis, m-a colectat bucatica cu bucatica si m-a tintuit la pat, pana m-a refacut, fizic. El m-a moralizat, m-a sensibilizat, m-a indulcit si m-a iubit, pana m-a refacut, sufleteste.
Un El cu a lui proprie farmacie, unde pastila are gustul dulce de sentiment.
L.B.
Comentarii
Trimiteți un comentariu