Tu fără mine

  Nu îţi mai apar în vise, nu pentru că nu te mai gândeşti la mine, dar pentru că persoanei tale îi e prea greu să accepte vigoarea şi demnitatea cu care se dezvoltă personalitatea mea, zilnic. Nu mai vrei să mă auzi, nu pentru că îţi răsună zgomotos vocea mea în timpane, dar pentru că nu mai ai puterea de a mă confrunta. Nu mai vrei să mă vezi, nu pentru că nu le-aş mai oferi ochilor tăi plăcere, dar pentru că te ascunzi de tentaţiile irezistibile. Nu mă mai vrei nopţile, nu pentru că corpul meu a devenit plictisitor, dar pentru ca asta te minţi de zeci de nopţi încoace. Nu mai vrei să-ţi bei cafeaua cu mine, nu pentru că alături de mine ar avea un gust de două ori mai amar, dar pentru că alături de mine neomenesc începe ziua, iar asta te depăşeşte. Nu mă mai vrei, nu pentru că nu mă placi, dar pentru că bărbatul din tine nu face faţă femeiei pe care o întruchipez.
***
  Nu mă mai ai, nu pentru că nu mă iubeşti, dar pentru că nu mă meriţi.

L.B.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubite, să știi...

Străin iubit.

Caută-l.

Pierde-mă