Cu inima frântă

     Mai ții minte dimineața în care mi-ai zis că nu ne vom despărți niciodată? 
     De ce, atunci, nu mi-ai șoptit că nu vrei să afli nimic despre trecutul meu, că nu ne poți iubi pe amândouă, eu cea de acum și eu cea de ieri? De ce nu ai strigăt răspicat că trebuie să mă pierd de mine ca să ne ducem promisiunea la sfârșit? 
     Știi că dacă îmi spuneai toate astea eram mai pregatită pentru cădearea cortinei?  
     Dar, te iert azi, te iert pentru că nu știi ce nu ai făcut, mă iert pe mine pentru că ți-am crezut orice cuvânt, pentru că te-am văzut cum tu nu te vezi și nici nu o vei face. Te iert pentru neîncrederea oarbă oferită și pentru căldura brațelor tale, tot te iert. Pentru ziua în care o să te caut în orice om, mă iert, iar pentru ziua în care o să vrei să mă cauți și nu o vei face...cu inima frântă, tot te iert.


Cu drag, a ta, vinovată.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Iubite, să știi...

Străin iubit.

Caută-l.

Pierde-mă